Forma prețului
Pentru consultantul care își păstrează propriul model financiar și are deja nivelul.
Nu redistribuim date de piață — prețul realizat e al ENTSO-E, cursul e al BNR,
iar spread-urile de stocare le publicăm deja gratuit, integral.
Ce n-are nimeni și producem noi e forma: prețul captat și value factor pe
tehnologie și zonă, profilul de canibalizare pe orizont. Nu transferăm datele, ci rezultatul
calculat din ele — intrările sunt publice oricum, iar noi le atribuim. Nivelul se cumpără
de la Aurora sau AleaSoft; forma nu se cumpără de nicăieri.
Nu se vinde până când acoperirea publicată nu atinge ținta pe seriile vândute. Nu e o
chestiune de calendar, e una de calibrare. Iar datele de decontare ale unui client nu
intră niciodată aici — sunt ale lui, și au pragul lor, la 15 parcuri.
Operare
Prognoză și suport de nominalizare, per MW instalat. Rulează în paralel și fără
efect: modelul scrie ce ar fi propus, într-un jurnal — nu depune nimic, zero
risc operațional. Nu publicăm un preț pentru ceva ce încă nu am demonstrat.
Ce știm până acum, măsurat: pe 16 luni de backtest, efectul a ieșit între
−8.209 și +30.169 lei — un interval care traversează zero. Regula pe care o
respectăm e că pragul de decizie se scrie înainte de rulare, nu după rezultat;
pragul acela nu e încă scris, și o spunem în loc să lăsăm impresia că există.
Ce am crezut, și ce s-a măsurat. În iulie am pus pierderea pe seama producției vechi:
nota lunară ajunge în medie la 46 de zile, iar auto-calibrarea pe producția recentă
părea pârghia principală. Am măsurat apoi, pe 19 luni și 552 de zile, același model cu și
fără ea: diferența de venit e −11 ± 28 lei pe zi la o zi înainte și +7 ± 24
la două — zero, pe ambele orizonturi. Deci producția în timp real nu e poarta
prognozei; rămâne utilă pentru monitorizarea parcului, care e altceva. Ce blochează
Operarea e eșantionul: o singură lună la gate real, negativă, și pragul de decizie
care trebuie scris înainte de rularea următoare.